Am plătit să-mi duc regina – Adrian Păunescu
Am plătit să-mi duc regina
La un spectacol rar,
Fiindcă-mi place disciplina
Și fiindcă sunt hoinar.
Ne-am suit în trăsuri moarte
Și-am pornit încet pe drum,
Dar ne-a prins o ploaie-n spate,
Și-am ajuns cu greu acum.
Într-o sală de oglindă,
Unde toți se văd bogați,
Am plătit să-mi duc regina
Cu o haină de-mprumutat.
Am plătit să-mi duc regina
Și în noaptea alor zei,
Ca să simtă iar lumina
Pe un cer cu multe stei.
Am plătit să-mi duc regina
La o cină, într-un han,
Cu o atingere divină
Care-ți dă un an din an.
Am plătit să-mi duc regina,
Și pe-un drum necunoscut,
Ca să nu ne știe nimeni
Unde-am fost și ce-am avut.
Am plătit să-mi duc regina
Pe un viscol năpraznic,
Și-ntr-o iarnă de lumină
Am plutit neobosit.
Am plătit să-mi duc regina,
Fără timp, fără trecut,
Și-am ajuns la o lumină
Care-n suflet ne-a crescut.
Interpretarea și analiza poeziei
Poezia „Am plătit să-mi duc regina” de Adrian Păunescu este o operă lirică ce explorează temele iubirii, sacrificiului și dorinței de a oferi experiențe memorabile persoanei iubite. Păunescu, prin imagini poetice și limbajul său vibrant, reușește să creeze o atmosferă plină de emoție și intensitate. Poezia folosește metafore și imagini simbolice pentru a exprima profunzimea sentimentelor și alura unei relații speciale.
În prima strofă, introducerea temei sacrificiului este evidentă. Protagonistul este dispus să investească resursele sale pentru a oferi experiențe deosebite reginei sale. Cuvântul „regina” este folosit simbolic pentru a reprezenta persoana iubită, conferindu-i un statut de noblețe și importanță în viața sa. Această metaforă este folosită pe tot parcursul poeziei, subliniind dedicația și respectul profund al protagonistului față de partenera sa.
Pe măsură ce poemul progresează, sunt prezentate diverse experiențe și aventuri pe care protagonistul le planifică pentru a aduce bucurie și fericire reginei sale. Fie că este vorba despre un „spectacol rar” sau despre o „cină într-un han,” fiecare experiență este menită să creeze amintiri de neuitat și să întărească legătura emoțională dintre cei doi.
Ploile, viscolul și drumurile necunoscute sunt folosite ca imagini pentru a sugera dificultățile și obstacolele pe care iubirea le poate întâlni. Aceste elemente naturale simbolizează provocările și incertitudinile inerente unei relații. Cu toate acestea, protagonistul este hotărât să le înfrunte, arătând astfel angajamentul și determinarea sa de a menține vie flacăra iubirii.
Poezia culminează cu imaginația unei „lumini” care crește în sufletul celor doi, simbolizând speranța și împlinirea pe care iubirea adevărată le poate aduce. Această lumină interioară este rodul sacrificiilor și experiențelor trăite împreună și devine o sursă de inspirație și putere pentru viitor.
Adrian Păunescu, prin această poezie, reușește să capteze esența iubirii și să transpună în cuvinte emoțiile complexe și profunde ale acesteia. Stilul său distinctiv, caracterizat prin lirism și imagini puternice, transformă opera într-o explorare poetică a legăturii umane și a sacrificiilor ce stau la baza unei relații autentice.
În concluzie, „Am plătit să-mi duc regina” este o odă adusă iubirii și sacrificiului, o celebrare a momentelor prețioase trăite alături de persoana iubită. Poezia rămâne o mărturie a măiestriei literare a lui Adrian Păunescu și a capacității sale de a exprima cu sensibilitate și forță temele universale ale iubirii și devotamentului.
