Intre noi – Versuri de autor necunoscut
Între noi sunt mări albastre,
Între noi sunt munți înalți,
Între noi sunt vise oarbe,
Între noi sunt dorul și pași.
Între noi sunt nopți de veghe,
Între noi sunt șoapte-n vânt,
Între noi sunt gânduri mute,
Între noi e cerul sfânt.
Între noi sunt clipe grele,
Între noi e timpul stins,
Între noi se nasc destine,
Între noi e tot ce-am prins.
Între noi sunt valuri negre,
Între noi e un abis,
Între noi sunt punți de gheață,
Între noi e un vis.
Analiză și Interpretare
Poezia „Între noi” explorează complexitatea relațiilor umane și barierele care se ridică între indivizi. Această operă anonimă este o reflecție profundă asupra distanțelor emoționale și fizice care pot apărea între doi oameni. Deși este compusă din doar câteva strofe, poezia reușește să captureze esența sentimentului de separare și conexiunea simultană care poate exista între două suflete.
Un element central al poeziei este utilizarea constantă a cuvântului „între”, care sugerează nu doar o deschidere, ci și o barieră. Acest cuvânt este repetat la începutul fiecărei strofe, subliniind omniprezența obstacolelor și a distanței care se interpune între cei doi protagoniști. Această struccionare a versurilor creează un ritm care subliniază natura ciclică și inevitabilă a acestor probleme.
Metaforele utilizate sunt variate și bogate în imagistică. „Mări albastre” și „munți înalți” sunt simboluri ale obstacolelor fizice și emoționale care trebuie depășite pentru a atinge o conexiune autentică. Aceste imagini evocă un sentiment de dorință și frustrare, subliniind dificultatea de a ajunge cu adevărat la celălalt.
De asemenea, poezia explorează conceptul timpului și al schimbării prin referințe la „nopți de veghe” și „timpul stins”. Aceste imagini sugerează că, deși distanțele și obstacolele pot părea insurmontabile, timpul are un mod de a schimba și transforma relațiile. Acest lucru aduce un element de speranță, sugerând că separarea nu este întotdeauna definitivă.
În mod remarcabil, poezia se încheie cu imaginea unui „vis”, care poate simboliza speranța, idealurile sau chiar iluziile care pot exista între doi oameni. Această ambiguitate face ca finalul poeziei să fie deschis interpretărilor, lăsând cititorul să se întrebe dacă visul este unul de unitate sau de imposibilitate.
În concluzie, „Între noi” este o poezie care rezonează profund cu oricine a simțit vreodată distanța într-o relație. Este o explorare poetică a barierelor și a speranțelor care ne definesc conexiunile umane. Limbajul său simplu, dar puternic, și imaginile evocatoare fac din această operă un exemplu timeless al modului în care poezia poate exprima complexitatea emoțiilor umane. Această poezie nu doar că vorbește despre distanță și dor, ci și despre speranță și posibilitatea de a depăși orice obstacol pentru a ajunge la celălalt. Chiar dacă autorul rămâne necunoscut, mesajul și emoția din spatele cuvintelor vorbesc direct cititorului, oferindu-i o experiență literară profundă și introspectivă.
