Pe tine Doamne te slăvesc
Autor necunoscut
Pe tine, Doamne, Te slăvesc,
Cu sufletul îți mulțumesc,
Căci Tu ești calea mea cea dreaptă,
În Tine, Doamne, mă adap.
Când norii grei se adună-n zare,
Și zilele sunt pline de-ntristare,
Tu ești lumina care-mi strălucește,
Cu Tine, sufletul meu se liniștește.
În vremuri grele și-n ispite,
Eu către Tine fac rugăciuni sfinte,
Doamne, ești scutul meu cel tare,
Tu-mi ești alinare și salvare.
Când drumurile-mi par pustii,
Și nu găsesc cărări sau bucurii,
Tu, Doamne, al meu far mereu veghezi,
Cu dragostea Ta mă călăuzești.
Analiză și considerații asupra versurilor
Textul „Pe tine Doamne te slăvesc” este un exemplu elocvent al poeziei de inspirație religioasă, în care autorul își exprimă devotamentul și credința profundă în divinitate. Deși autorul rămâne necunoscut, mesajul transmis prin aceste versuri este universal, adresându-se tuturor celor care găsesc în credință un refugiu și o sursă de speranță.
În prima strofă, autorul își începe poemul cu o declarație de slavă și recunoștință față de Dumnezeu. Prin cuvintele simple, dar pline de emoție, el exprimă sentimentul de mulțumire și recunoaște rolul central pe care divinitatea îl joacă în viața sa. Dumnezeu este descris ca fiind „calea mea cea dreaptă”, o metaforă puternică care subliniază ideea că doar prin credință și urmarea învățăturilor divine, individul poate găsi adevărata împlinire și pace interioară.
A doua strofă aduce în prim plan ideea de lumină și călăuzire divină în momentele de încercare. În fața „norilor grei” și a „zilelor pline de întristare”, Dumnezeu este văzut ca o sursă inepuizabilă de energie pozitivă, capabilă să lumineze chiar și cele mai întunecate momente. Această imagine a luminii divine este una recurentă în literatura religioasă, simbolizând înțelepciunea și speranța care vine din credință.
Strofa a treia continuă această temă a protecției divine, introducând ideea de „scut” și „alinare”. Rugăciunea este prezentată ca un canal direct de comunicare cu Dumnezeu, un mijloc prin care individul își poate exprima temerile și nevoile, găsind în schimb pace și siguranță. Imaginea lui Dumnezeu ca „scut” sugerează protecția și siguranța de care se bucură credinciosul, în ciuda dificultăților și ispitelor cu care se confruntă.
Ultima strofă subliniază importanța permanenței și constanței divine în viața credinciosului. Chiar și în momentele când „drumurile par pustii”, credinciosul este încredințat că Dumnezeu, ca un „far” mereu veghetor, îl va ghida și îi va oferi direcția necesară. Această imagine a farului este deosebit de sugestivă, evocând ideea de ghidare sigură și protecție pe mare, chiar și în cele mai tumultuoase ape.
Pe ansamblu, versurile din „Pe tine Doamne te slăvesc” sunt o mărturie a unei credințe simple, dar puternice. Mesajul lor de devotament și recunoștință, combinat cu imagini simbolice puternice, oferă cititorului o perspectivă profundă asupra căii spirituale a credinței. Poezia reușește să transmită un sentiment autentic de smerenie și încredere într-o putere superioară, îndemnând la reflecție asupra rolului pe care credința îl poate juca în viețile noastre.
Prin apelul său la speranță și călăuzire divină, acest text devine o sursă de inspirație pentru mulți, indiferent de confesiunea religioasă sau de circumstanțele personale. Într-o lume adesea plină de incertitudini și provocări, versurile „Pe tine Doamne te slăvesc” reamintesc de puterea transformatoare a credinței și de liniștea sufletească ce poate fi găsită în momentele de rugăciune și meditație spirituală.
