Plâng și trag dintr-o țigară – Versuri
Autor: Necunoscut
Plâng și trag dintr-o țigară,
Gândurile-mi sunt fugare.
Inima-mi e grea de dor,
N-am putere, n-am habar.
Fumul alb se ridică-n zare,
Dar durerea nu dispare.
Sufletul mi-e un abis,
Doamne, de ce n-am un vis?
Trag adânc și-nchid pleoapele,
Lacrimi curg pe tâmplele.
Fiecare puf e-o șoaptă,
Speranța-i tot mai departe.
Ploaia cade lin afară,
În suflet e o hoinară.
Rătăcesc pe drum de dor,
Vise sparte, zbor în nor.
Cu țigara, singur stau,
Lumea pare un colț de hău.
Întrebări fără răspuns,
Inima mi-e de necaz străpuns.
În acest abur amărui,
Găsesc un strop de timp hai-hui.
Mă-ntreb unde-i fericirea,
Când se-ntoarce amintirea?
Plâng și trag dintr-o țigară,
Fumul urcă-ntr-o spirală.
Spirala-i sufletul meu,
Pierdut în lumea fără Dumnezeu.
Analiza și Interpretare
Versurile de mai sus, deși nu au un autor cunoscut, reușesc să surprindă o gamă largă de emoții și trăiri interioare, folosind o simplă țigară ca un simbol pentru suferință și reflexie personală. Tema principală a versurilor este tristețea și introspecția, reflectând o stare de melancolie și dorința de a găsi răspunsuri la întrebările existențiale. Această poezie este un exemplu al modului în care arta poate deveni un canal prin care emoțiile adânc înrădăcinate sunt exprimate și explorate.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei poezii este simbolistica țigării. Țigara, deși un obiect fizic, devine un simbol al evadării temporare din realitate și al alinării efemere. Fumul, descris ca fiind alb și ridicându-se în zare, poate simboliza dorința de eliberare și de ascensiune, un mod de a lăsa în urmă povara emoțională. În același timp, fumul care se ridică fără a aduce o soluție durabilă subliniază natura trecătoare a euforiei pe care o oferă.
Versurile evidențiază și natura duală a suferinței, prin imagini contrastante precum “fumul alb” și “inima grea de dor”. Aceste contraste pun în evidență lupta interioară a celui care plânge și trage din țigară, reflectând complexitatea emoțiilor umane. De asemenea, utilizarea repetată a elementelor naturii, precum ploaia și norii, adaugă o dimensiune vizuală și senzorială poeziei, făcând ca cititorul să resimtă intensitatea trăirilor autorului.
O altă temă importantă este căutarea fericirii și a răspunsurilor în fața suferinței. Versul “Mă-ntreb unde-i fericirea, Când se-ntoarce amintirea?” aduce în discuție nostalgia și dorința de a reveni la un moment de împlinire emoțională. Această întrebare retorică subliniază sentimentul de pierdere și de căutare a unui sens, care sunt des întâlnite în momentele de introspecție.
Aspectul religios apare subtil în versul “Pierdut în lumea fără Dumnezeu”, sugerând o criză spirituală sau o lipsă de credință în fața suferinței. Această abordare poate fi interpretată ca o reflecție asupra sensului vieții și a relației cu divinitatea, în momentele de disperare.
În concluzie, “Plâng și trag dintr-o țigară” este o poezie care explorează teme universale precum suferința, căutarea fericirii și natura efemeră a alinării. Prin imagini și simboluri puternice, acest text reușește să capteze complexitatea emoțiilor umane și să invite cititorul la reflecție personală. Deși versurile sunt simple, mesajul lor este profund și actual, reflectând provocările emoționale cu care se confruntă mulți oameni în viața cotidiană.
