Copilule cu ochi senini – Versuri de Emil Gârleanu
Copilule cu ochi senini,
De ce te uiți în depărtare?
Ce vezi tu peste zări străine
Și visul unde te mai poartă?
Pe-alei de vis, tu treci alene,
Un dor ascuns te-nvăluiește.
Și parcă lumea-ntreagă-i mică,
Iar cerul tot, o poveste.
Mai spune-mi, copil cu ochi de stele,
Ce taină ascunzi în al tău zâmbet?
E-o lume-ntreagă ce se-nvârte
Chiar în singurul tău suflet.
Nu te-ntreb de ce ești trist,
Dar simt că ceva te apasă.
O lume-ntreagă vrei să schimbi,
Când te privești prin a ta casă.
Când vei crește, copil cu ochi senini,
Să nu uiți de lumea-ți mică,
Unde cerul e un zâmbet bland
Și visul e o poveste senină.
Analiza și interpretarea operei “Copilule cu ochi senini”
Emil Gârleanu, un nume cunoscut în literatura română, este adesea asociat cu creativitatea și simplitatea care reușesc să dezvăluie esența naturii umane prin intermediul poeziei și prozei sale. “Copilule cu ochi senini” este o poezie care captează frumusețea și inocența copilăriei, văzută prin ochii unui copil cu o privire pură și curioasă.
Versurile acestei poezii sunt încărcate de simbolism și sensibilitate, reflectând dorința constantă a copiilor de a explora și de a înțelege lumea din jurul lor. În prima strofă, copilul este prezentat ca având o privire senină, inexplicabilă, care se îndreaptă spre depărtări necunoscute. Această imagine sugerează dorința copilului de a descoperi noi orizonturi și de a înțelege lumea dincolo de limitele imediate ale mediului său familiar.
A doua strofă subliniază dualitatea dintre liniștea aparentă a copilului și tumultul interior al dorințelor și viselor sale. Prin cuvântul “lene”, Gârleanu sugerează o trecere relaxată și contemplativă prin viață, în care visurile și dorințele sunt explorate în mod natural și fără grabă.
În a treia strofă, zâmbetul copilului este văzut ca un simbol al misterului și al complexității sufletului său. Zâmbetul ascunde o lume întreagă, sugerând că, deși copilul este tânăr și aparent neexperimentat, el deține o înțelegere profundă și intuitivă a vieții.
Tristețea copilului, menționată în cea de-a patra strofă, reflectă o conștientizare a imperfecțiunilor lumii în care trăiește. Chiar și cei mai tineri dintre noi simt adesea povara dorinței de a schimba ceea ce nu este perfect în jurul lor, iar acest lucru este adesea exprimat printr-o tăcere melancolică.
Ultima strofă aduce un sfat subtil și profund pentru copilul care va crește în curând. Gârleanu subliniază importanța păstrării inocenței și a optimismului copilăriei, chiar și atunci când lumea devine mai complicată și mai greu de înțeles. Este o invitație de a nu uita niciodată frumusețea și simplitatea vieții văzute prin ochii unui copil.
Prin “Copilule cu ochi senini”, Emil Gârleanu nu doar că explorează inocența și curiozitatea copilăriei, dar ne oferă și o oglindă către propria noastră umanitate. Poezia este o reflecție a dorinței noastre de a înțelege și de a schimba lumea, de a păstra în noi o parte din puritatea și visurile copilăriei. Este un memento al faptului că, indiferent de vârsta pe care o avem, putem găsi întotdeauna frumusețea într-un zâmbet senin și putem visa la o lume mai bună.
