Pe santierele din Romania, planurile pe hartie nu au disparut, dar langa ele apare tot mai des o tableta cu un model 3D care poate fi sectionat si interogat. In 2026, BIM trece de la experiment la cerinta concreta in multe proiecte.
Unde se afla piata in acest moment
Daca acum cativa ani BIM era asociat aproape exclusiv cu birourile de proiectare care lucrau pentru clienti straini, imaginea s-a schimbat vizibil. Firmele de arhitectura si inginerie din Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi sau Timisoara folosesc modele informationale nu doar pentru a impresiona la prezentari, ci pentru a coordona structura, instalatiile si arhitectura intr-un singur mediu comun.
Totusi, adoptia ramane inegala. Marile companii de constructii si birourile de proiectare cu experienta internationala lucreaza deja dupa principiile standardului ISO 19650, cu planuri de executie BIM, cerinte informationale clare si medii comune de date. In schimb, multe firme mici si mijlocii folosesc inca modelarea 3D doar partial, de obicei pentru arhitectura, in timp ce restul documentatiei se produce in continuare in format 2D clasic.
Motorul principal al schimbarii este sectorul public. Strategia nationala privind digitalizarea constructiilor, discutiile despre introducerea treptata a cerintelor BIM in achizitiile publice si finantarile europene, inclusiv cele din PNRR, au impins autoritatile sa ceara modele digitale pentru investitiile mari. Cand beneficiarul solicita livrabile BIM in caietul de sarcini, firmele care vor sa participe la licitatie nu mai au de ales.
Principalele semne ale maturizarii pietei pot fi rezumate astfel:
- cererea tot mai frecventa de modele BIM in licitatiile pentru spitale, scoli si infrastructura
- aparitia rolurilor dedicate, precum BIM manager si BIM coordinator, in organigramele firmelor
- folosirea mediilor comune de date pentru schimbul de informatii intre proiectanti si constructori
- cresterea numarului de specialisti certificati pe platforme precum Revit, Archicad sau Tekla
- interesul beneficiarilor privati pentru modele care pot fi folosite si dupa receptie
Acest tablou arata o piata aflata la mijlocul drumului. Exista deja suficiente proiecte de referinta pentru ca BIM sa nu mai fie privit ca o curiozitate tehnica, dar inca lipseste o masa critica de firme care sa lucreze consecvent cu el. Diferenta dintre liderii pietei si restul jucatorilor se vede mai ales in modul in care sunt gestionate informatiile, nu doar in software-ul folosit.
Pentru cine vrea sa urmareasca indeaproape cum evolueaza BIM-ul Romaniei, merita observat ca discutia s-a mutat de la intrebarea daca tehnologia va fi adoptata la intrebarea cat de repede si in ce conditii. Raspunsul depinde in mare masura de oameni.
Infrastructura si cladirile publice, in prima linie
Cele mai vizibile exemple de utilizare BIM in Romania vin din zona proiectelor finantate public. Spitalele regionale planificate la Iasi, Cluj-Napoca si Craiova au adus in discutie, inca din fazele de proiectare, cerinte de modelare informationala si de gestionare digitala a datelor. Pentru un spital, unde instalatiile medicale, sistemele HVAC si retelele de gaze speciale se intersecteaza in spatii foarte inghesuite, coordonarea in model nu este un lux.
Infrastructura de transport urmeaza acelasi drum. In proiectele de autostrazi, drumuri expres, poduri si linii feroviare, modelele digitale sunt folosite pentru calculul volumelor de terasamente, pentru simularea etapelor de executie si pentru verificarea interferentelor cu retelele existente. Proiectele de metrou din Bucuresti si cele pregatite pentru Cluj-Napoca reprezinta, la randul lor, terenuri in care lucrul cu modele federate devine aproape inevitabil, din cauza complexitatii lucrarilor subterane.
Scolile, gradinitele si cladirile administrative reabilitate prin programe de eficienta energetica intra si ele in aceasta categorie. Aici, avantajul principal este legat de scanarea laser a cladirilor existente si de transformarea norului de puncte intr-un model precis, pe baza caruia se pot planifica anveloparea, inlocuirea instalatiilor si consolidarea structurala fara surprize majore pe santier.
In proiectele publice, beneficiile cel mai des invocate de echipele implicate sunt:
- reducerea conflictelor dintre structura si instalatii inainte de inceperea executiei
- estimari mai precise ale cantitatilor si, implicit, ale costurilor
- o transparenta mai mare in relatia dintre autoritate, proiectant si constructor
- planificarea etapizata a lucrarilor prin simulari 4D
- predarea unui model actualizat, util pentru operarea si mentenanta cladirii
Nu toate aceste promisiuni se materializeaza automat. Exista proiecte in care cerinta BIM a fost formulata vag in documentatia de atribuire, iar rezultatul a fost un model frumos, dar greu de folosit dupa receptie. Lectia invatata de autoritati este ca beneficiarul trebuie sa stie exact ce informatii vrea sa primeasca si in ce format, altfel investitia in modelare isi pierde o parte din valoare.
Tocmai de aceea, tot mai multe institutii incep sa angajeze consultanti specializati sau sa isi formeze propriii specialisti, capabili sa redacteze cerinte informationale coerente si sa verifice calitatea livrabilelor primite de la proiectanti. Este un pas mic, dar cu efect direct asupra calitatii proiectelor.
Sectorul privat: birouri, rezidential si industrie
In zona privata, adoptia este dictata mai ales de bani si de timp. Dezvoltatorii de cladiri de birouri si de ansambluri rezidentiale mari au descoperit ca un model bine construit reduce numarul de modificari facute pe santier, iar fiecare modificare evitata inseamna costuri mai mici si termene respectate. Pentru proiectele care urmaresc certificari de sustenabilitate, modelul ofera si datele necesare pentru simularile energetice.
Sectorul industrial si logistic este poate cel mai pragmatic utilizator. Halele de productie, centrele logistice si fabricile construite de investitori straini vin adesea cu cerinte BIM preluate direct din standardele interne ale grupului. Aici, modelul este folosit pentru amplasarea utilajelor, pentru coordonarea retelelor tehnologice si pentru prefabricarea elementelor metalice, care ajung pe santier gata de montaj.
Prefabricarea merita o mentiune separata. Producatorii romani de structuri din beton prefabricat, de constructii metalice si de case pe structura usoara lucreaza tot mai des direct din model, transmitand informatiile catre masinile de debitare si asamblare. In acest caz, BIM nu mai este doar un instrument de proiectare, ci o veriga in lantul de productie.
Proiectele de retail si hoteliere, mai ales cele dezvoltate de lanturi internationale, aplica la randul lor cerinte BIM, deoarece aceleasi familii de obiecte si aceleasi specificatii se repeta in zeci de locatii. Un model standardizat poate fi adaptat rapid pentru un nou amplasament, ceea ce scurteaza vizibil durata proiectarii.
Exista insa si zone unde BIM patrunde greu. Locuintele individuale si blocurile mici, proiectate de birouri cu cativa angajati, raman in mare parte in afara acestei transformari. Costul licentelor, timpul necesar pentru instruire si lipsa unei cereri explicite din partea clientilor fac ca modelarea completa sa para, pentru multi, o investitie greu de justificat.
Totusi, si aici apar semnale de schimbare. Tinerii arhitecti, care au invatat in facultate direct pe software de modelare, prefera sa lucreze astfel chiar si la proiecte mici, iar clientii incep sa aprecieze vizualizarile realiste si listele de cantitati extrase automat. Pe masura ce aceste avantaje devin vizibile, pragul de intrare scade. Diferenta fata de acum cativa ani este ca alegerea nu mai pare exotica.
Oamenii, competentele si pasii urmatori
Cea mai mare limitare a adoptiei BIM in Romania nu este tehnologia, ci lipsa specialistilor. Software-ul poate fi cumparat intr-o zi, insa o echipa care stie sa lucreze colaborativ, sa respecte conventii de denumire si sa livreze modele cu nivelul corect de informatie se formeaza in luni sau chiar ani. Multe firme descopera aceasta realitate abia dupa ce castiga primul contract cu cerinte BIM.
Universitatile tehnice au introdus discipline dedicate modelarii informationale, dar ritmul pietei este mai rapid decat cel al programelor academice. Din acest motiv, formarea continua a devenit esentiala. Inginerii si arhitectii cu experienta, care cunosc foarte bine partea tehnica, au nevoie de sprijin pentru a trece de la desenul 2D la gandirea in model, iar cursuri BIM orientate pe proiecte reale pot scurta considerabil aceasta tranzitie.
Pe langa abilitatile de modelare, piata cere tot mai mult competente de management al informatiei. Un BIM manager bun trebuie sa inteleaga contractele, sa stie sa redacteze un plan de executie BIM si sa medieze intre echipe cu interese diferite. Aceste roluri sunt inca rare si bine platite, ceea ce le face atractive pentru profesionistii care vor sa isi reorienteze cariera.
Privind spre urmatorii ani, directia pare clara. Cerintele din achizitiile publice vor deveni mai precise, principiile ISO 19650 vor fi aplicate mai consecvent, iar legatura dintre modelele BIM si administrarea cladirilor, prin asa-numitii gemeni digitali, va castiga teren. Firmele care investesc acum in procese si oameni vor avea un avantaj greu de recuperat de catre cele care asteapta obligativitatea pentru a reactiona.
Nici costurile nu mai reprezinta bariera de altadata. Abonamentele flexibile la software, platformele colaborative in cloud si comunitatile profesionale care isi impartasesc sabloane si biblioteci de obiecte fac ca primul pas sa fie mai accesibil pentru un birou cu doi sau trei angajati.
Imaginea de ansamblu a anului 2026 este, asadar, a unei piete care a depasit faza de curiozitate si invata sa lucreze altfel. Spitalele, autostrazile, fabricile si cladirile de birouri arata deja ce se poate obtine cu un model bine gestionat. Ramane ca aceasta experienta sa coboare si catre proiectele obisnuite, acolo unde se construieste, de fapt, cea mai mare parte a tarii.
Scris de
Comentarii
Scrie un comentariu