da doamne sa nu mai mor versuri

Da Doamne sa nu mai mor – versuri

Da Doamne să nu mai mor – Marin Sorescu

Da Doamne să nu mai mor

Da Doamne să nu mai mor

Da Doamne să nu mai mor

Da Doamne să nu mai mor

Când pasarile ciripesc

Când crengile se clatină

Când soarele-și aruncă

Săgețile de aur

Da Doamne să nu mai mor

Da Doamne să nu mai mor

Când iarba fragedă răsare

Când florile înfloresc

Când dragostea mă cheamă

Cu glasuri de sirenă

Da Doamne să nu mai mor

Da Doamne să nu mai mor

Când toate sunt frumoase

Și viața-i plină de lumină

Când visele sunt colorate

Și-n zare e doar pace

Da Doamne să nu mai mor

Da Doamne să nu mai mor

Analiză și Interpretare

Poezia “Da Doamne să nu mai mor” de Marin Sorescu este o rugăciune lirică ce se adresează divinității într-o încercare de a păstra frumusețea vieții și dorința de a trăi. Structurată pe repetiția rugăminții “Da Doamne să nu mai mor”, poezia emană o dorință profundă de a prelungi experiențele plăcute și efemere ale vieții.

Teme și Motive

Unul dintre principalele motive ale poeziei este dorința de viață și teama de moarte. Repetarea insistentă a versului ”Da Doamne să nu mai mor” reflectă frica umană de finalitatea existenței și dorința de a prelungi momentele de fericire. Această rugăciune poetică devine un strigăt de disperare și speranță în fața inevitabilului.

Poezia evocă frumusețea naturii și viul, aspecte care incită dorința de a trăi. Elementele naturale, cum ar fi păsările, crengile, soarele, iarba și florile, sunt simboluri ale vieții și ale continuității. Fiecare dintre acestea contribuie la crearea unui tablou idilic care intensifică dorința protagonistului de a nu părăsi această lume.

Stil și Structură

Construcția repetitivă a poeziei subliniază obsesia pentru ideea centrală: frica de moarte. Prin menționarea repetată a rugii către divinitate, Sorescu subliniază disperarea și neputința individului în fața destinului inevitabil.

Limbajul poetic este simplu, dar puternic, denotând claritatea sentimentelor protagonistului. Metaforele și simbolurile naturale sunt folosite pentru a ilustra frumusețea vieții și motivele pentru care autorul își dorește continuarea existenței. Evocările vizuale și sonore creează un cadru primăvăratic, plin de viață și culoare.

Mesajul Poeziei

Mesajul poeziei se centrează pe valoarea vieții și pe aprecierea momentelor frumoase și efemere. Aceasta este o invitație la reflecție asupra propriei noastre existențe și a ceea ce considerăm a fi esențial și valoros. Sorescu ne amintește că, în ciuda inevitabilității morții, viața este plină de momente care merită trăite și apreciate.

Poezia lui Marin Sorescu este, în esență, o meditație asupra vulnerabilității umane și a dorinței de a prelungi experiențele pozitive. Este un cântec al vieții, un refuz al finalității, și un apel la divinitate pentru a mai acorda puțin timp sub soare.

Impactul Cultural

Opera lui Marin Sorescu, inclusiv această poezie, are un impact semnificativ în cultura română. Frumusețea și simplitatea ei fac ca mesajul să fie accesibil și memorabil. Repetitivitatea versurilor rămâne imprimată în mintea cititorului, incitând reflecția asupra propriei vieți și a motivațiilor personale.

Prin această poezie, Sorescu a reușit să surprindă o parte din esența condiției umane, făcându-se astfel relevant pentru generații întregi de cititori. Poezia este un exemplu de artă care nu doar că exprimă sentimente și trăiri, dar și inspiră și motivează introspecția și aprecierea vieții.

În concluzie, “Da Doamne să nu mai mor” este mai mult decât o simplă poezie. Este un testament al dorinței de a trăi, o meditație asupra frumuseții și efemerității vieții, și o invitație la a trăi conștient și profund în fiecare zi.