Din cer senin – Șt. O. Iosif
Din cer senin
De Șt. O. Iosif
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopții moartă,
O, dormi! Întinde-ți patul și somnul lin te poarte
Pe aripile negre a visurilor sparte.
Cu raze de argint toarce fuiorul,
Căci somnul lin te poarte pe aripile negre
A visurilor sparte… Cu raze de argint
Toarce fuiorul nopții, în luna argintie,
Din cer senin se cerne o tainică solie.
Când luna-și cerne raza prin nori de borangic,
Se-ntunecă zăvoaiele și codrul cel adânc.
O, dormi!… Întinde-ți patul și somnul lin te cheamă
Pe aripile negre a visurilor sparte.
Analiza și Interpretare
Poemul Din cer senin de Șt. O. Iosif este o piesă literară ce evocă imagini nocturne și stări de visare, îmbinând elemente ale naturii cu sentimente umane profunde. Cu o temă centrală ce gravitează în jurul somnului și visului, poemul reușește să transporte cititorul într-o lume a liniștii și a introspecției.
Unul dintre aspectele notabile ale poeziei este atmosfera sa misterioasă și liniștitoare. Imaginile folosite de autor, cum ar fi “regina nopții moartă” și “aripile negre ale visurilor sparte”, contribuie la crearea unei scene onirice care invită cititorul să se piardă în gânduri și reflecții personale. Metaforele și simbolurile din poezie sunt profund sugestive, fiecare vers fiind încărcat de semnificații multiple care pot fi interpretate în moduri diverse.
Natura joacă un rol esențial în acest poem, fiind un cadru ideal pentru explorarea temelor de somn și visare. Luna și lumina sa argintie sunt imagini recurente care simbolizează tranziția de la conștient la subconștient, de la realitate la vis. Această tranziție este evidențiată de imaginile poetice ale “norilor de borangic” și “fuiorului nopții”, care sugerează o trecere blândă și lină către tărâmurile necunoscute ale visului.
Pe lângă valoarea sa estetică, Din cer senin poate fi interpretat și ca o meditație asupra ciclului natural al vieții și al morții. Imaginea “reginei nopții moartă” ar putea simboliza sfârșitul unei zile și începutul unei noi perioade de odihnă și regenerare. Această dualitate dintre sfârșit și început, lumină și întuneric, este un motiv comun în literatură și artă, iar Iosif îl exploatează cu măiestrie în poemul său.
De asemenea, poezia poate fi văzută ca o explorare a intimității și vulnerabilității umane. Invitația de a dormi și de a visa este, în esență, o invitație de a ne conecta cu sinele nostru interior, de a ne confrunta temerile și dorințele cele mai ascunse. În această interpretare, somnul devine un refugiu sigur unde putem explora aspecte ale identității noastre care sunt prea fragede pentru a fi expuse la lumina zilei.
Stilistic, Șt. O. Iosif folosește un limbaj bogat și muzicalitate în versuri, care contribuie la fluiditatea lecturii. Ritmul poemului este calm și constant, reflectând liniștea și solemnitatea nopții. Repetiția unor imagini și expresii, precum “somnul lin te poarte” și “visurilor sparte”, întăresc impresia de ciclicitate și eternitate a naturii și a vieții.
În concluzie, Din cer senin este o bijuterie literară care îmbină natura poetică cu introspecția emoțională. Prin imagini bogate și simbolism subtil, Șt. O. Iosif reușește să creeze o atmosferă de calm și mister, invitând cititorul să se piardă în frumusețea și complexitatea visului. Este o poezie care nu doar că impresionează prin frumusețea sa lirică, dar și provoacă la reflecție asupra naturii umane și a locului nostru în lume. Astfel, acest poem continuă să rezoneze cu cititorii săi, oferindu-le o experiență estetică și emoțională profundă.
