Hai să dăm mână cu mână – Vasile Alecsandri
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!
Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire,
Și la moarte cu-nfrățire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi și la durere;
Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește!
Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!
Analiza și Importanța Operei "Hai să dăm mână cu mână"
Poemul "Hai să dăm mână cu mână" de Vasile Alecsandri este o capodoperă lirică ce încurajează unitatea națională și fraternitatea între români. Această operă a fost scrisă în contextul pregătirilor pentru Unirea Principatelor Române în 1859, fiind un simbol al dorinței de unificare și solidaritate națională. Alecsandri folosește limbajul poetic pentru a exprima sentimente patriotice și aspirații comune, făcând apel la identitatea și tradițiile comune ale românilor.
Una dintre temele centrale ale poemului este ideea de unitate și frăție. Versurile subliniază importanța colaborării și solidarității între indivizi pentru a depăși dificultățile și a construi o națiune puternică. Poetul folosește imagini sugestive și metafore, cum ar fi "ca doi brazi într-o tulpină" sau "ca doi ochi într-o lumină", pentru a ilustra legătura strânsă și indisolubilă dintre români. Mesajul principal este că doar prin unitate și colaborare se poate atinge prosperitatea și bunăstarea națională.
Un alt aspect esențial al poeziei este îndemnul la rădăcini comune și identitate națională. Alecsandri amintește de "pământul României" și tradițiile comune, subliniind importanța moștenirii culturale și a valorilor comune. Acest apel la unitatea națională a fost extrem de relevant în contextul istoric al acelor vremuri, când românii din diferite provincii căutau să-și consolideze identitatea și să-și unească forțele pentru a obține independența și recunoașterea internațională.
Poemul este structurat într-un mod simplu, dar puternic, folosind un limbaj accesibil și imagini clare pentru a transmite mesajul său. Acest stil a permis ca mesajul său să fie înțeles și apreciat de un public larg, contribuind la popularitatea și impactul său durabil. Versurile sunt însoțite de un ritm melodios și captivant, care adaugă un plus de emoție și intensitate mesajului transmis.
Importanța operei "Hai să dăm mână cu mână" nu poate fi subestimată, deoarece a jucat un rol crucial în consolidarea sentimentului de unitate națională în rândul românilor. Poetul a reușit să capteze esența aspirațiilor naționale și să transmită un mesaj puternic de solidaritate și fraternitate într-un moment istoric critic. De-a lungul timpului, poemul a devenit un simbol al luptei pentru unitate și independență și este recunoscut ca un element important al patrimoniului cultural românesc.
În concluzie, "Hai să dăm mână cu mână" de Vasile Alecsandri este o operă emblematică ce continuă să inspire și să unească generații de români. Prin mesajul său de fraternitate și unitate, poemul rămâne un pilon al identității naționale și un simbol al luptei pentru unitate și solidaritate. Cu un stil poetic accesibil și imagini sugestive, Alecsandri a reușit să creeze o operă nemuritoare ce continuă să răsune în inimile românilor de pretutindeni.
