Hai să uităm de tot – versuri
Autor: Adrian Păunescu
Hai să uităm de tot, să ne retragem
În colțul nostru mic, fără sfârșit,
Să ne iubim, să râdem și să plângem
Ca și cum timpul n-ar fi existat.
Vreau să te simt aproape, lângă mine,
Să te ating ușor, să te ascult,
Să ne pierdem în noapte și-n iubire,
Să fim doar noi, fără un alt tumult.
Hai să uităm de lume și de toate,
Să ne-nvelim în visele de vară,
Să nu mai știm de griji și de păcate,
Să ne iubim sub clar de lună-amară.
În brațele-ți vreau să mă pierd mereu,
Să fiu al tău, să nu mai știu de mine,
Să ne iubim sub cerul larg și greu,
Ca-ntr-o poveste scrisă doar de tine.
Hai să fugim departe, în uitare,
Să ne ascundem în pădurile de vise,
Să nu mai știm de timp și de hotare,
Să fim doar noi, în clipe interzise.
Vino cu mine-n lumea fără nume,
Să ne iubim cu patimă și foc,
Să uităm de tot ce ne consumă,
Să ne legăm de cer și de noroc.
Analiza versurilor
Poezia “Hai să uităm de tot” de Adrian Păunescu este o operă literară care explorează temele iubirii, evadării și dorinței de a trăi o viață lipsită de constrângeri și influențe externe. Versurile descriu o dorință profundă de a crea un spațiu intim și protejat, departe de tumultul și presiunile vieții cotidiene.
Unul dintre aspectele centrale ale poeziei este ideea de evadare. Autorul propune o fugă metaforică din realitatea cotidiană spre un spațiu al iubirii și libertății. Acest motiv al evadării este comun în literatura de dragoste și reflectă dorința universală de a găsi un refugiu în fața dificultăților vieții.
Versurile sunt impregnate cu imagini poetice puternice, cum ar fi “colțul nostru mic, fără sfârșit” și “pădurile de vise”. Aceste imagini sugerează un loc imaginar, dar și foarte personal, unde iubirea și fericirea pot fi trăite fără limite. Imaginile sunt evocate cu ajutorul unui limbaj simplu, dar profund emoțional, care reușește să transmită intensitatea sentimentelor autorului.
Un alt aspect important este tema iubirii ca un refugiu și o formă de libertate. Poezia sugerează că iubirea este un antidot la restricțiile și grijile vieții de zi cu zi. În versuri precum “Să ne iubim, să râdem și să plângem” și “Să fim doar noi, fără un alt tumult”, autorul accentuează ideea că iubirea, în forma sa pură, oferă o libertate și o împlinire pe care nicio altă experiență nu le poate egala.
În concluzie, “Hai să uităm de tot” este o poezie emoționantă care reușește să transmită dorința de iubire și libertate, folosind imagini puternice și un limbaj simplu, dar plin de emoție. Adrian Păunescu, prin talentul său poetic, ne invită să ne imaginăm un loc unde iubirea este singura regulă și singura realitate. Poezia rămâne actuală și rezonantă, fiind o exprimare autentică a nevoii umane de conexiune și evadare din cotidian. Această operă este un exemplu clasic de cum poezia poate oferi un refugiu spiritual și emoțional, oferind cititorilor săi un moment de reflecție și visare. Astfel, “Hai să uităm de tot” este o invitație la introspecție și la redescoperirea iubirii ca forță eliberatoare.
