Lupii – versuri, Luta Stela Popescu
Strofa 1:
În noaptea adâncă, pădurea suspină,
Vântul se strânge în jurul copacilor,
Umbrele dansează sub clarul de lună,
Lupii își cântă hora prădalnicilor.
Strofa 2:
Prin frunze foșnite, se-aud pași ușori,
Cântec de luptă, chemare de haită,
Din stânci se ridică înalte vâltori,
Vântul le duce în zare deodată.
Strofa 3:
Un lup solitar, cu ochii de jar,
Caută drumul prin codrul pribeag,
Gândul îi zboară spre luna de var,
Visul îi spune secretul cel drag.
Strofa 4:
Iar când se crapă de zori, în tăcere,
Lupii se-ntorc la culcușul de piatră,
Luna se-ascunde, lăsând loc de vrere,
Noaptea se stinge, pădurea e gravă.
Analiza și importanța operei “Lupii” de Luta Stela Popescu
Poemul “Lupii” al Lutăi Stela Popescu este o lucrare poetică ce îmbină imagistica naturii cu simbolistica lupului ca animal sălbatic și misterios. Această operă reflectă o introspecție profundă asupra naturii și vieții sălbatice, folosind simbolul lupului pentru a exprima teme precum libertatea, singurătatea și supraviețuirea.
Una dintre caracteristicile marcante ale acestui poem este atmosfera sa nocturnă, care aduce un sentiment de mister și aventură prin limbajul său bogat și descrierile vii. Utilizarea imagisticii naturale precum “noaptea adâncă”, “pădurea suspină” și “clarul de lună” evocă un cadru natural sălbatic, în care lupii își trăiesc existența. Această setare îmbogățește tema centrală a luptei pentru supraviețuire în sălbăticie.
Simbolismul lupului este omniprezent în poezie, lupul fiind adesea asociat cu libertatea și independența. În strofă, lupii sunt reprezentați ca entități libere, care își urmează calea neîngrădită de normele societății. Termeni precum “cântec de luptă” și “chemare de haită” sugerează o formă de organizare naturală și instinctuală, care contrastează cu ierarhiile sociale umane. Lupul este simbolul perfect pentru a descrie dorința umană de a se elibera de constrângerile societale și de a trăi în armonie cu natura.
Singurătatea este o altă temă importantă abordată în poem. Lupul solitar, cu “ochii de jar”, este un simbol al individului izolat, care își caută locul în lume. Această imagine evocă o luptă interioară și o căutare continuă a unui sens într-o lume vastă și adesea ostilă. Gândurile și visele lupului solitar sunt descrise cu un sentiment de melancolie, sugerând dorința de conexiune și apartenență.
Ultima strofă aduce un sentiment de încheiere și liniște, pe măsură ce lupii se întorc la “culcușul de piatră”. Această imagine oferă un contrast între agitația nocturnă și pacea diurnă, sugerând un ciclu natural al vieții. În cea de-a patra strofă, elementele naturii, precum “zori”, “luna” și “pădurea”, sunt personificate, aducând un sentiment de continuitate și echilibru în natură.
Opera “Lupii” a Lutăi Stela Popescu nu este doar o simplă descriere a vieții sălbatice, ci o profundă meditație asupra condiției umane. Lupii devin o metaforă a luptei interioare și a dorinței de libertate, invitând cititorul să reflecteze asupra propriei existențe și relației sale cu natura. Mesajul subliminal al poemului este unul de respect și reverență față de mediul natural, subliniind interconectivitatea tuturor ființelor vii.
În concluzie, poemul “Lupii” de Luta Stela Popescu este o lucrare lirică complexă, care îmbină elemente de natură, simbolism și introspecție. Prin versurile sale, autoarea reușește să capteze esența vieții sălbatice, invitând cititorul să se piardă în frumusețea și misterul nopții. Cu un limbaj poetic bogat și imagini sugestive, această operă rămâne una dintre cele mai semnificative contribuții ale autoarei la literatura română.
