Măruț, Mărgăritar – Versuri de George Coșbuc
Măruț, mărgăritar,
Cine-i mândra dintre flori?
– Eu sunt mândra dintre flori,
Fata mamei și-a tăticului!
Ai în lume câț’ iubiți?
– Câți petreci și câți îmi vin,
Câți se duc și câți se-nchin,
Câți mi-aduc și câți mi-i trec!
Ai cosițe pân’ la brâu?
– Pân’ la brâu și-ncă mai lungi,
Și mai dese, și mai lungi,
De le leagăn cu piciorul!
Ai români care te plac?
– Care m-ascultă și mă-ntreabă,
Care-mi cântă și-nvârtează,
Care-mi dăruie și-mi cer!
Analiza și Comentarii
Poemul Măruț, Mărgăritar de George Coșbuc este o operă lirică ce reflectă frumusețea folclorului românesc și bogăția tradițiilor noastre. Coșbuc este cunoscut pentru abilitatea sa de a împleti elementele populare cu un stil poetic rafinat, iar acest poem nu face excepție. Având o structură lirică simplă, dar profundă, acest poem este plin de imagini vizuale și senzoriale care evocă tradițiile și obiceiurile românești.
Din primele versuri, dialogul dintre narator și fata care se autoproclamă “mândra dintre flori” stabilește un ton de întrebare și răspuns, caracteristic multor poezii populare. Fata este o personificare a frumuseții și mândriei tinerești, iar prin răspunsurile sale, se dezvăluie nu doar frumusețea fizică, ci și farmecul personal și social, aspecte extrem de importante în cultura tradițională românească.
Versurile sunt scurte și ritmate, creând o muzicalitate specifică poeziilor folclorice. Această muzicalitate este amplificată de repetarea anumitor structuri și cuvinte, o tehnică frecvent utilizată de poeții care își doresc ca lucrările lor să fie ușor de memorat și cântat.
În a doua strofă, întrebarea despre câți iubiți are fata subliniază importanța socială și personală pe care o are tânăra în comunitatea sa. Răspunsul fetei, care vorbește despre numărul mare de admiratori, reflectă nu doar popularitatea ei, ci și un sens al încrederii și al puterii feminine. Aceasta poate fi o referință la rolul central pe care femeile l-au avut de-a lungul timpului în societatea rurală, fiind adesea văzute ca embleme ale frumuseții și stabilității emoționale.
În continuare, descrierea cosițelor lungi și dese ale fetei adaugă un element vizual puternic, asociat adesea cu simbolurile fertilității și feminității. Lungimea și densitatea părului sunt trăsături adesea lăudate în cântecele și poeziile populare, fiind considerate semne de sănătate și feminitate plenitudinală.
Ultima strofă întărește ideea de apreciere și respect pe care comunitatea le are față de fată. Termenii “care m-ascultă”, “care-mi cântă” și “care-mi dăruie” sugerează că fata este o figură centrală în comunitatea ei, cineva care primește atât atenție, cât și daruri din partea celor din jur. Acest schimb de daruri și atenție este o parte esențială a relațiilor sociale din cultura tradițională românească.
În concluzie, Măruț, Mărgăritar este un exemplu elocvent al modului în care George Coșbuc a reușit să captureze și să eternizeze elementele esențiale ale folclorului românesc prin poezie. Poemul este o celebrare a frumuseții, feminității și dinamismului social, evocând o lume în care tradițiile și relațiile umane sunt pline de sens și simbolism. Această operă rămâne relevantă și valoroasă nu doar pentru frumusețea sa artistică, ci și pentru capacitatea sa de a ne conecta cu trecutul nostru cultural.
