Sa ti se faca dor – versuri
Autor: Adrian Paunescu
Sa ti se faca dor de mine vreau,
Si sa ma chemi, sa vin la tine-n vis.
Sa te privesc cum dormi, si sa nu-ti cer nimic,
Sa ne iubim in taina, fara sa stii macar.
Si cand te vei trezi, sa nu stii de ce zambesti,
Sa simti ca sufletul iti canta-n piept,
Si sa te-ntrebi de ce e viata mai frumoasa,
De ce te simti bogat, desi n-ai avut noroc.
Vreau sa iti fie dor de mine-n zilele cu soare,
Sa-mi scuturi amintirea ca pe o floare rara,
Si cand e noapte si liniste, sa simti un fior,
Sa ti se faca dor de mine si-atat sa-mi fie dor.
Nu vreau sa plângi sau sa suspini,
Ci doar sa-mi simti prezenta-n orice vis,
Ca o adiere blânda ce te-atinge,
Si-ti spune ca sunt lânga tine, chiar de nu ma vezi.
Sa ti se faca dor, dar sa nu stii de ce,
Sa te opresti din drum si sa privesti in jur,
Sa te cuprinda amintirea mea ca o aroma dulce,
Si sa te lasi purtat de dor, sa ma intalnesti acolo.
Analiza Poeziei
Poezia “Sa ti se faca dor” de Adrian Paunescu este un exemplu remarcabil de lirism si sensibilitate, caracteristic stilului poetului. Paunescu reuseste sa creeze o legatura intima si subtila intre cititor si versurile sale, prin descrieri emotionale si evocatoare. Poezia se concentreaza pe tema dorului, un sentiment complex si profund, care este explorat in multiplele sale fatete.
Unul dintre aspectele centrale ale poeziei este dorinta de a fi prezent in gandurile si visele cuiva drag, chiar si in absenta prezentei fizice. Paunescu surprinde dorinta de intimitate emotionala, dorinta de a fi alaturi de persoana iubita intr-un mod subtil si spiritual. Versurile sugereaza ideea de comuniune sufleteasca care transcende barierele fizice.
De asemenea, poezia exploreaza ideea de amintire si cum aceasta poate influenta perceptia asupra vietii de zi cu zi. Prezenta subtila, aproape imperceptibila, a celui iubit in viata cuiva, chiar si in absenta sa, este un concept delicat pe care Paunescu il exprima cu maiestrie. Fiecare vers este incarcat de emotie si dor, sugerand un tip de iubire idealizata, care nu are nevoie de confirmari materiale.
Interesant este modul in care Paunescu reuseste sa imbine elemente de natura si cotidian cu trairile interioare. Imaginile poetice precum “adieri blande” si “amintirea ca o floare rara” creeaza o atmosfera de caldura si liniste, amintind de stilul romantic clasic, dar cu o prospetime contemporana. Poezia devine astfel un refugiu, un spatiu in care dorul nu este privit ca o suferinta, ci ca o parte integranta si frumoasa a experientei umane.
In concluzie, “Sa ti se faca dor” este o poezie care rezoneaza profund cu cititorul, invitandu-l sa reflecteze asupra sentimentelor de dor si iubire. Prin simplitatea si profunzimea versurilor, Paunescu reuseste sa evoca imagini si trairi care transced cuvintele si ating direct sufletul. Aceasta capacitate de a transforma experiente si emotii in arta este ceea ce il defineste pe Paunescu ca unul dintre cei mai mari poeti contemporani romani.
