Savage Daughter – Autor Necunoscut
I am my mother’s savage daughter,
the one who runs barefoot
cursing sharp stones.
I am my mother’s savage daughter,
I will not cut my hair,
I will not lower my voice.
I am my mother’s savage daughter,
the one who runs barefoot
cursing sharp stones.
I am my mother’s savage daughter,
I will not cut my hair,
I will not lower my voice.
My mother’s child is a savage,
she looks for her omens in the colors of stones,
in the faces of cats, in the falling of feathers,
in the dancing of fire,
and the curve of old bones.
I am my mother’s savage daughter,
the one who runs barefoot
cursing sharp stones.
I am my mother’s savage daughter,
I will not cut my hair,
I will not lower my voice.
My mother’s child dances in darkness,
and she sings heathen songs
by the light of the moon,
and watches the stars
and renames the planets
and dreams she can reach them
with a song and a broom.
I am my mother’s savage daughter,
the one who runs barefoot
cursing sharp stones.
I am my mother’s savage daughter,
I will not cut my hair,
I will not lower my voice.
My mother’s child curses too loud and too often,
my mother’s child laughs too hard
and too long,
and howls at the moon
and sleeps in ditches
and clumsily raises
her voice in this song.
I am my mother’s savage daughter,
the one who runs barefoot
cursing sharp stones.
I am my mother’s savage daughter,
I will not cut my hair,
I will not lower my voice.
Now we all are brought forth out of darkness and water
brought into this world
through blood and through pain,
and deep in our bones
the old songs are waking,
so sing them with voices
of thunder and rain.
We are my mother’s savage daughters,
the ones who run barefoot
cursing sharp stones.
We are my mother’s savage daughters,
we will not cut our hair,
we will not lower our voices.
We are my mother’s savage daughters,
the ones who run barefoot
cursing sharp stones.
We are my mother’s savage daughters,
we will not cut our hair,
we will not lower our voices.
Analiza și Interpretare a Operei “Savage Daughter”
“Savage Daughter” este mai mult decât o simplă poezie; este un manifest de autenticitate și libertate, un cântec al emancipării și identității personale. Poezia vorbește despre o legătură profundă cu natura și moștenirea ancestrală, evocând imaginea unei femei care refuză să se conformeze normelor societății.
În centrul acestei opere se află ideea de a fi “savage” (sălbatică), care nu este folosită cu un sens peiorativ, ci mai degrabă ca un simbol al necenzurării și al autenticității. Această sălbăticie este văzută ca o trăsătură ereditară, transmisă de la mama la fiică, sugerând că forța și independența sunt adânc înrădăcinate în linia familială.
Poezia utilizează un limbaj viu și puternic pentru a descrie acțiunile și atitudinile “fiicei sălbatice”. Fiecare vers este o declarație de independență, de la refuzul de a-și tăia părul sau de a-și reduce vocea, până la dansul în întuneric și cântatul sub lumina lunii. Această simbolistică a părului lung și a vocii puternice este un protest împotriva standardelor tradiționale de frumusețe și comportament feminin.
Legătura cu elementele naturale este un alt aspect important al poeziei. “Fiica sălbatică” se conectează cu pământul prin mersul desculț, își caută semnele în culorile pietrelor și mișcările focului. Această conexiune cu natura sugerează o armonie interioară și o înțelegere profundă a lumii naturale, în contrast cu artificialitatea și constrângerile sociale.
Poezia se încheie cu un apel la solidaritate, extinzând conceptul de “fiică sălbatică” la toate femeile. Versurile finale subliniază ideea că toate femeile au fost aduse pe lume prin sânge și durere, sugerând că puterea și rezistența sunt parte din condiția lor umană. Această chemare la unitate și la recunoașterea rădăcinilor comune este o invitație la redescoperirea autenticității și la găsirea forței interioare prin conexiunea cu trecutul și cu natura.
“Savage Daughter” este, așadar, un imn al libertății personale și al descoperirii de sine, îmbinând teme de identitate, moștenire și legături ancestrale într-o experiență poetică puternică. Într-o lume care adesea încearcă să îngrădească și să definească ce înseamnă să fii femeie, această poezie este o reamintire că adevărata putere vine din a îmbrățișa cine suntem, în toată sălbăticia și frumusețea noastră naturală.
