Se aude glas peste Carpați – Andrei Mureșanu
Se aude glas peste Carpați,
Din veacuri vine, de departe,
În inimă, în suflet bati,
Cu dor de țară, dor de moarte.
E-un cântec vechi și românesc,
Cântat de mamele-n veghere,
Cu sânge cald, pământ strămoșesc,
În nopțile de înviere.
Cu jalea lui, cu dor adânc,
Te-ndeamnă la iubire sfântă,
Cu dor de țară, cu dor de plâng,
Și-ți cere inimă arzândă.
Se-aude glas peste Carpați,
Cu chemări de biruință,
Din munți, din văi, din dealuri-nalți,
Cu dor de neam și de credință.
Cu brațele deschise larg,
Ne cheamă țara la iubire,
Cu dor de pace, dor de drag,
Ne-mbracă-n veșmânt de fericire.
Se-aude glas peste Carpați,
Un glas ce-n suflet se cuibărește,
Cu dor de țară și de frați,
Un glas ce-n inimi dăinuiește.
Analiza și Importanța Operei
Poezia “Se aude glas peste Carpați” scrisă de Andrei Mureșanu este recunoscută pentru puternica ei evocare a sentimentelor naționale și a unității care transcend granițele geografice ale României. Tema centrală a operei se concentrează asupra dorului de patrie, iubirea de neam și chemarea la unitate și solidaritate națională.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei poezii este utilizarea simbolismului puternic. Mureșanu folosește Carpații ca simbol al rezistenței și perenității spiritului românesc. Munții Carpați nu sunt doar o formă geografică, ci devin un simbol al unității naționale și al legăturii istorice dintre români. Cântecul care se aude peste Carpați este un apel la conștiința națională, un mesaj de solidaritate și de speranță.
În poezie, autorul evocă de asemenea imagini ale tradițiilor și obiceiurilor românești, subliniind importanța menținerii acestora. Mamele sunt prezentate cântând cântecul strămoșesc, un act simbolic al transmiterii culturii și identității de la o generație la alta. Acest act de păstrare a tradiției este esențial pentru supraviețuirea și continuitatea culturală a națiunii.
Retorica poeziei este de o mare intensitate emoțională, cu versuri care îmbină într-un mod armonios dorul de țară cu dorința de libertate și independență. Este evidentă dorința autorului de a insufla cititorului un sentiment profund de mândrie națională și de apartenență la un destin comun. Poezia devine astfel nu doar o simplă creație literară, ci un manifest al identității și demnității naționale.
Andrei Mureșanu reușește să creeze o operă care să reziste timpului, să fie relevantă și să inspire generații de români să-și prețuiască moștenirea culturală și să lupte pentru idealurile comune. “Se aude glas peste Carpați” este o expresie a sufletului românesc, un cântec al inimii care continuă să răsune peste secole, chemând la unitate și iubire de țară.
Prin mesajul său, poezia lui Mureșanu transcende simpla lectură și devine o chemare la acțiune și reflecție pentru românii din toate colțurile lumii. Este un testament literar care îndeamnă la păstrarea și promovarea valorilor naționale, la reînnoirea angajamentului față de țară și la cultivarea unui spirit de solidaritate între toți fiii săi.
