Steaua sus răsare
Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Și lumii vestește,
Și lumii vestește.
Că astăzi Curata
Preanevinovata,
Fecioara Maria,
Naște pe Mesia,
Naște pe Mesia.
Magii cum zăriră
Steaua și porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-L vază,
Pe Hristos să-L vază.
Și dacă porniră,
Îndată-L găsiră
La Dânsul intrară
Și se închinară,
Și se închinară.
Cu daruri gătite,
Lui Hristos menite
Lui aduc în dar
Aur și smirnă, dar,
Aur și smirnă, dar.
Steaua și strămoșii
Plin de bucurie
Sfânta Liturghie
Nimeni să nu știe,
Nimeni să nu știe.
Interpretare și Importanță
Colinda “Steaua sus răsare” este una dintre cele mai cunoscute și iubite colinde din repertoriul românesc, interpretată cu pasiune în perioada sărbătorilor de Crăciun. Această colindă transmite un mesaj profund religios și simbolizează bucuria Nașterii Domnului Iisus Hristos, un moment central în tradiția creștină. Versurile colindei sunt simple, dar pline de semnificații spirituale, reușind să capteze esența sărbătorii Crăciunului.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale colindei “Steaua sus răsare” este simbolismul stelei. Steaua reprezintă semnul miraculos care a călăuzit magii către locul nașterii lui Iisus. În tradiția creștină, steaua este văzută ca un simbol al călăuzirii divine, al luminii care îndrumă sufletele către calea cea dreaptă. În colindă, aceasta este descrisă ca o “taină mare”, subliniind misterul și sacralitatea momentului Nașterii.
Un alt aspect esențial al colindei este prezentarea magilor și a darurilor pe care aceștia le aduc Pruncului Iisus. Aurul, smirna și tămâia au semnificații profunde: aurul simbolizează regalitatea lui Iisus, smirna prefigurează suferința și moartea sa, iar tămâia reprezintă divinitatea sa. Aceste daruri sunt menționate cu respect și venerație în colindă, evidențiind recunoașterea de către magi a importanței divine a Pruncului.
“Steaua sus răsare” are și o componentă socială puternică. Colindele, în general, au fost întotdeauna un mod de a aduna comunitățile, de a împărtăși bucuria sărbătorilor și de a întări legăturile dintre oameni. Această colindă, cu melodia sa simplă și versurile memorabile, este cântată adesea în grupuri, la biserică sau în casele oamenilor, fiind o modalitate de a răspândi bucuria Crăciunului și de a menține tradițiile vii.
În contextul mai larg al colindelor românești, “Steaua sus răsare” este un exemplu excelent de poezie populară transmisă din generație în generație. Deși autorul original al colindei este necunoscut, versurile sale au trecut proba timpului și au rămas neschimbate, fiind interpretate de nenumărate ori de cântăreți de toate vârstele. Melodia sa simplă și armonioasă contribuie la farmecul său, fiind ușor de învățat și de cântat.
Din punct de vedere lingvistic, colinda folosește un limbaj arhaic și poetic, potrivit cu solemnitatea subiectului. Termeni precum “Curata”, “Preanevinovata” și “Mesia” sunt expresii ale unei reverențe deosebite față de Fecioara Maria și Pruncul Iisus, aducând un omagiu credinței și tradiției creștine. Această bogăție de expresii poetice face parte din farmecul colindelor și contribuie la impresia de sacralitate pe care o lasă ascultătorilor.
În concluzie, “Steaua sus răsare” este mai mult decât o simplă colindă de Crăciun. Este o expresie puternică a credinței și tradiției creștine, o piesă muzicală care continuă să unească comunitățile și să aducă bucurie în casele oamenilor. Prin versurile sale simple dar profunde, colinda reușește să capteze esența sărbătorii Crăciunului și să transmită din generație în generație un mesaj de speranță și lumină. Această colindă, ca și altele din patrimoniul cultural românesc, este o comoară care merită păstrată și transmisă cu dragoste și respect.
